Visez...mereu visez,chiar si cu ochii deschisi,dar nu ma plang. Consider ca prin vis,macar iti poti atinge scopurile si iti poti indeplini visele.
Da,asa este,realitatea este cruda si nu ne putem controla destinul pentru ca nu stim ce poate urma.
Mereu spun "Poate mor maine..." eh si? Ce este moartea pana la urma? Un mod de a spune "adio" sau o noua viata?
Nu stiu. Tot ce stiu este ca prin moarte scapi de toate problemele legate de viata,dar,in acelasi timp pierzi orice legatura cu persoanele dragi,iar acestea,cu timpul te uita.
Pai...si moartea poate fi un vis,acela in care ramai captiv...pe veci.
Si viata poate fi un vis...in care esti captiv. Este destul de complicata si multi nu o inteleg,printre care si eu. Sunt destule lucruri,pot spune ciudate,cum ar fi de ce mereu oamenii sunt atrsasi de necunoscut,sau de ce trebuie sa suferi din dragoste,adica de ce se mai numeste dragoste? Daca nu are un final fericit unde isi mai are rostul?
Destule intrebari,insa nici un raspuns...inca unul dintre lucrurile ciudate la viata.
Si pana la urma...de ce i se spune viata? De ce inainte sa existe oameni,au fost dinozauri? De ce pacatuim? De ce existam?
Evident,nu voi primi in veci vreun raspuns,insa e bine. Daca aceste intrebari nu m-ar macina,care ar fi acelea?
Visele pot avea diferite forme si intamplari,unele care iti dau raspunsuri,altele pur si simplu fara rost. Cel putin acolo sunt fericita si mi se indeplineste visul,din pacate numai acolo.
Mi-as dori sa patrund in lumea lor,pe veci si sa simt fericirea adevarata,insa unde nu e suferinta nu e viata.
Cum ar fi daca toata lumea ar spune "Nu-mi pasa!"? Ar fi mai usor...poate...sau poate ca nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu